Geniul lui Gianluigi Buffon

In 2011, in filmul indian “Win Win”, un antrenor de lupte jucat de Paul Giamatti il intreaba pe elevul sau vedeta cum e sa fii atat de bun. “Cred ca sentimental este ca eu sunt mereu in control”, spune acesta.
Sunt , intr-adevar, momente in care ne simtim in control, zile in care pur si simplu nu putem fi invinsi, cand ne surprindem chiar si pe noi insine, atunci cand piciorele noastre sunt usoare si avem reflexele unei feline. Uneori, cand avem asemenea zile, chiar si norocul e de partea noastra. In acele momente iti dai seama ca se intampla ceva special.
Si chiar si atunci, nu imi pot imagina cat de mare trebuie sa se simta Gianluigi Buffon.
Fiecare are favoritul sau si nu fac niciun secret din faptul ca Gigi Buffon este favoritul meu. Din punct de vedere tehnic sunt putine lucruri care ii separa pe portarii de top din lume. Reflexele lui Buffon, priza, forta si abilitatea de a citi jocul sunt toate la cel mai inalt nivel, dar la fel se poate spune si despre alti 10-20 de portari si eu adesea sunt uluit de o interventie a lui Joe Hart, Handanovic sau Hugo Lloris (sau Neuer, Adler, De Gea etc etc). Dar Buffon are un element in plus, o prezenta si o atitudine printre colegii sai pe care omologii lui mai tineri nu le-au invatat inca, indifferent de cat de desavarsiti sau siguri pe ei ar fi. Asta vine de la ridicarea trofeelor in fata intregii lumi si, bineinteles, din jocul individual genial, ceva ce Buffon imparte in present doar cu Iker Casillas.
Revenind la ideea de “control”, cat de frumos trebuie sa fie cand stai pe tunel, aliniat alaturi de adversarii tai, stiind ca niciunul dintre ei nu se poate indoi de capacitatea si taria ta de caracter si stiind ca la un moment dat fiecare dintre ei a stat acasa, in fata televizorului si te-au privit jucand. E ca si cum ai avea 1-0 de la cabine.
Postul de portar este in mare masura reactiv. Ce vreau sa spun este ca nu putem decide intodeauna cand vom fi implicati in joc. Poate vrem sa iesim pe fiecare centrare, dar nu orice centrare e de iesit. Cateodata trebuie sa avem rabdare. Dar cei mai buni portari sunt proactivi atunci cand conteaza: situatiile de gol. Cei mai buni portari fac sa para mari, se fac pe ei insisi o tinta, nu se arunca prea devreme ci doar se prefac ca o fac, momind atacantul sa suteze acolo unde vrea portarul sa suteze. Asta inseamna sa controlezi jocul atunci cand depinde de tine, in loc sa fii doar un spectator pasiv sau mai rau, o victima. Buffon a facut asta cu maiestrie de la varsta de 17 ani.
Apropo, stiati asta despre Buffon? Eu nu. Stiam ca a debutat pentru Parma candva in anii ’90, dar nu stiam ca avea doar 17 ani, nu stiam ca a debutat impotriva lui AC Milan in forma lor grandioasa si nu stiam ca a pastrat poarta intacta. Dar toate astea nu m-au surprins si banuiesc ca nici pe voi nu va surprinde. La 34 de ani, Buffon este de departe de a fi la capatul puterilor, dar spre deosebire de contemporanul sau, Iker Casillas, care a debutat ca un adolescent si care inca poate arata si se poate comporta ca unul, italianul a parut intotdeauna mai degraba un batran morocanos. Inainte ca FIFA sa inaspreasca regulile in privinta echipamentului, Buffon arata uneori ca un vagabond care s-a ratacit pe teren si s-a asezat intro poarta goala. Intr-un meci de calificare la EURO 2008 impotriva Scotiei, jucat pe o ploaie apocaliptica, el a purtat o uriasa bluza impermeabila, de un albastru deschis pe sub tricoul verde, cu maneca scurta si pe cap avea ceea ce parea a fi un material textil albastru, infasurat pe cap si cu o gaura in partea de sus pe unde parul ii iesea nebuneste. Cu fasul cu manece lunga, albastru de pe sub tricoul verde si cu parul in forma de palmier, Buffon nu arata deloc ca un sportiv de elita. Dar a reusit o evolutie increzatoare cu ajutorul careia Italia si-a asigurat biletele pentru turneul final.
Gigi Buffon nu este perfect, desigur. El a fost neputincios in a preveni Spania sa zdrobeasca “squadra azzura” in finala EURO 2012, scor 4-0, dar a fost, totusi, un portar remarcabil pe parcursul turneului. El nu prea a tinut pasul cu tendinta moderna de distribuire dinamica, ofensiva, a balonului, preferand, in schimb, sa-l trimita unui fundas, dar in orice alte aspecte e o masinarie de aparat. A fost binecuvantat cu un fizic neobisnuit, cu o anvergura a bratelor enorma si membre subtiri precum Van der Sar sau Petr Cech, dar cu umeri mult mai lati si cu forta superioara a trenului superior, facandu-l imbatabil in duelurile aeriene si la situatiile unu-la-unu. Insa au fost numerosi portari cu fizic si abilitati similare cu ale lui Buffon, dar care nu a deloc impactul pe care il are italianul asupra jocului. Si asta dintr-un considerent foarte important: VOINTA.
Cred ca un spirit extrem de copetitiv este cel mai important atribut al unui portar si nu exista un luptator mai mare in fotbal decat Gianluigi Buffon. El nu se da in spectacol si nu face fete stupide la penalty-uri ci isi concentreaza toate eforturile pe pastrarea portii intacte. Privindu-l cum pandeste careul, cu ochii larg deschisi, parul tasnind ca o fantana romana, dirijandu-si aparatorii care au incredere absoluta in el, aproape ca poti simti competivitatea care curge prin el. Sunt portari care nu sunt foarte deranjati cand primesc goluri, atata timp cat nu e vina lor. Pana la urma, golurile fac parte din joc. Si eu gandesc asa in unele ocazii. Banuiesc ca Buffon nu o face.
“Am ideea ca, desi viata unui om e compusa din mii si mii de momente si zile, toate acele momente si zile pot fi rezumate la una singura”, spunea Buffon in 2005, intr-un interviu cu Mariana Castillo Deball. “Deci imaginea mea unica in mass-media este despre momentele exacte cand incerc sa apar o minge. Sunt toate cadre de decizii instantanee. Cand trag linie, e doar o colectie de imagini in care apar mereu in aer, zburand. Imi place ca imaginea intregii mele vieti este cum aceasta se intampla in aer”
Si noua ne place.

sursa : GoalkeeperMagazine