Sfatul 1 - Nu renunta niciodata!
Un portar trebuie sa nu renunte niciodata la vreun sut, sa fie concentrat si asta va duce intotdeauna la rezultate. Asta se aplica in special in cazul devierilor sau cand advarsarul ramane singur cu portarul. Cel care este dispus sa plonjeze la picioarele atacantului sau sa ramana pe picioare si sa nu se duca dupa fenta acestuia are o sansa in plus de a salva situatia. Nu uita ca si adversarul este susceptibil sa greseasca iar portarul trebuie sa fie pregatit sa profite de asta.
Sfatul 2 - Dexteritate si control
Controlul mingii cu mana, priza, reprezinta fundatia pentru a deveni un portar bun. Abilitatea de a prinde mingea, indiferent de pozitia acesteia in relatia cu corpul, este esentiala daca vrei sa nu primesti goluri. Pentru a te asigura ca nu primesti goluri stupide, incearca sa pui corpul pe directia mingii, nu doar mainile, astfel incat daca scapi mingea, aceasta se va lovi de corp si va fi respinsa. De cate ori nu ai vazut portari scapand mingea printre maini sau picioare si gandeste-te cate puncte ar fi putut aduce echipei lor daca si-ar fi pus corpul pe directia mingii?
Sfatul 3 - Fa-ti treaba si scoate suturile
Cu aparitia noilor mingii, mai rapide si imprevizibile, portarii trebuie sa si poata respinge sau boxa mingiile eficient, nu doar sa le prinda.
Baloanele moderne se misca mai rapid si mai imprevizibil decat oricand in trecut, deci orice portar trebuie sa decida corect cand sa incerce sa prinda mingea si cand sa o boxeze sau sa o respinga. Cea mai buna zona de respingere e evident, in lateral. A sti cand sa respingi o minge si cand sa incerci sa o prinzi diferentiaza portarii buni de portarii excelenti. De cate ori nu ai vazut un portar incercand sa prinda o minge si sa o scape la picioarele atacantului? Sau sa boxeze o minge usoara, de prins, direct la adversar?
Sfatul 4 - Imbunatateste-ti jocul de picior
Acum, mai mult ca oricand, un portar trebuie sa aiba abilitatea de a pasa cu precizie pana la 60-70 de metri. Portarul trebuie sa controleze balonul in cazul unei pase inapoi si sa nu se piarda cu firea in cazul presiunii. El trebuie sa ramana calm si sa paseze unui fundas sau sa trimita o degajare precisa.
Sfatul 5 - Comunicarea
Comunicarea e esentiala pentru orice jucator de pe teren, dar in mod special pentru portari. Odata ce portarul a luat o decizie, fundasii trebuie sa stie care este aceasta iar ezitarea sau incertitudinea duce la greseli si goluri stupide. Portarul vede cel mai bine jocul, drept urmare trebuie sa isi aseze colegii si sa ii faca constienti de decizia sa. El trebuie sa stie cel putin aceste decizii de baza: "EU" sau "DA-N EA"( ). Aceste comenzi trebuiesc strigate tare si, daca e necesar, in mod repetat, astfel incat sa nu existe niciun dubiu a cui e mingea. Chiar si jucatorii adversi ezita a mai urmari mingea daca aud portarul iesind, mai ales daca acesta este mai mare. De asemenea , portarul trebuie sa isi aseze fundasii pe teren. Pentru a face asta el trebuie sa stie schemele defensive si cum le cere antrenorul sa se apare, tendintele sau stilul de joc al echipei adverse, in special la fazele fixe. Pe scurt, portarul trebuie sa fie antrenorul din teren.
Iata cateva indicatii pentru a fi cat mai eficient in comunicare:
- Striga tare si in mod repetat - poate fi dificil pentru un jucator sa te auda, mai ales daca acesta e cu capul in pamant. Fii sigur ca mesajul ajunge la el
- Fii cat mai precis in comenzi - in loc de "om liber" sau "cine sta cu nr 10?", spune-le jucatorilor exact ce au de facut: "Costel, stai cu nr 10!"
- Pune-te la punct cu fundasii - poate fi un ok verbal sau un semn din mana, dar spune-le fundasilor sa te anunte in momentul in care te-au auzit. Astfel portarul se poate concetra pe minge si nu va mai tipa inutil de mai multe ori la fundasi dupa ce acestia l-au auzit.
- Daca portarul nu spune nimic, fundasii trebuie sa-si asume responsabilitatea - fundasii nu trebuie sa presupuna ca portarul va iesi, daca acesta nu a strigat ca o va face.
Sfatul 6 - Sa stie cand sa iasa
Portarii neexperimentati se chinuie sa decida cand sa iasa. E o decizie foarte dificila, intrucat depinde de mai multi factori, cum ar fi viteza si abilitatile adversarului, plasamentul altor jucatori de pe teren, atat din aparare cat si din atac, dar si abilitatile si increderea portarului.
Dar decizia poate fi una mai usoara daca portarul e pozitionat corect. In general pozitia portarului in careu trebuie sa corespunda pozitiei mingii in teren. Atunci cand mingea se afla in treimea echipei adverse, portarul trebuie sa se afle la marginea careului de 16m. Cand balonul se afla in treimea neutra, acesta trebuie sa stea iesit la 6-11 metri iar cand mingea se afla in propria treime, portarul trebuie sa stea aproape de linia portii. Daca jucatorii echipei adverse obisnuiesc sa suteze de la distanta, atunci portarul trebuie sa-si adjusteze pozitia, facand un pas, doi, inapoi. Pozitia il ajuta pe portar sa adune mingiile aruncate peste sau printre fundasi, sa actioneze ca un libero dar sa prezinte si o solutie de pas pentru un fundas sub presiune. Chiar si cand echipa sa e in aparare, portarul trebuie sa stea 1-2 metri de la linia portii. O greseala comuna a portarilor este ca stau lipiti de linia portii, lasand intregul careu la dispozitia adversarilor, dar nici nu inchid unghiurile cand acestia se hotarasc sa traga la poarta. "Cand trebuie sa ies?". E mai mult "cum" decat "cand". Timing-ul e esential dar mai important e cum iesi. Portarul trebuie sa fie hotarat, decis si puternic. E foarte important ca atunci cand decizi sa iesi sa nu te mai razgandesti, pentru ca nu vei fi nici in pozitie de a para sutul si nici nu vei iesi sa incomodezi adversarul. Trebuie sa ai macar un contact minim cu mingea.
Sfatul 7- Plonjonul e pentru situatiile disperate
Portarii tineri si lipsiti de experienta se intreaba care e momentul cand trebuie sa plonjeze. Raspunsul este "aproape niciodata". Un portar bun isi face interventiile usoare printr-un plasament bun. Plonjonul trebuie sa fie ultima solutie si sa fie facut intotdeauna dupa ce adversarul a sutat deja. Portarul trebuie sa ramana pe picioare cat mai mult posibil. O data ce a plonjat, portarul e compromis si nu mai poate face nimic, in cazul in care atacantul doar a mimat sutul. Plonjonul e o solutie disperata si trebuie folosit doar in situatii disperate.
Un exemplu al unui portar care ramanea pe picioare pana in ultimul moment este Peter Smeichel. Probabil ca a evitat sute de goluri, pentru ca nu s-a eliminat usor, a ramas pe picioare, inchizand unghiul atacantului.
In cele din urma si cel mai important, nu exista substitut pentru practica. Asa ca exerseaza, exerseaza, exerseaza!!
Daca aveti sugestii sau intrebari, va rog, lasati-le intru-un comentariu. Multumesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu